Ieri CRISTIAN PATURCA ne-a lasat singuri in lupta noastra cu inertia, cu raul, cu cei "ce au tras in noi 16-22".
S-a dus in locuri unde e mai multa lumina.
De acum nu mai sufera.
S-a dus sa cante si sa incante in alte lumi.
La finele anului trecut depanam amintirile care ne leaga atat de mult. Noptile de Revolutie, cand stateam sa aparam Casa de Cultura a Studentilor. Pentru noi era o reduta a rezistentei impotriva ignorantismului ceausisto-comunist, ce din pacata continua si dupa 20 de ani.
1989, deecembrie, noaptea, venind dinspre Piata Universitatii, s-a oprit la Casa de Cultura a Studentilor cu grija pentru acest lacas, aici ne-a gasit de paza pe mine si pe Dana Juncu (tot de la Studio 24). Asa am ramas peste noapte trei, de jur imprejur se auzeau impuscaturi, iar noi (cristi, dana si cu mine) stateam de paza ca acest loc de cultura sa nu fie invadat de distrugere, ignoranta, de RAU.
Naivi ai vremurilor de atunci cand credeam ca o cortina se va deschide si vom fi inundati de lumina, dar Raul a patruns si si-a batut joc de noi.
Am continuat lupta si am ramas pe baricade, impotriva ignorantei, a raului, fiecare cu mijloacele lui, el cu cantecul, eu cu spectacole.
la vremea respectiva gandeam impreuna scenarii si muzici pentru spectacole muzicale, ce nu s-au materializat nicicand. Au ramas doar vise, precum visela noastre din decembrie 1989.
Si totusi ceva am facut impreuna. A fost spectacolul Recviem cu muzica lui in deschidere.
Mi-aduc aminte ca la 5 ani de la Revolutie am jucat la Timisoara, in fata catedralei, pe trepte, era frig, mult sub zero, dar nu conta, muzica lui rasuna "Doamne,... cine a tras in noi 16-22?" iar finalul bucatii terminat cu clopote s-a suprapus cu clopotele reale ale catedralei....parca era aevea.
Si au mai fost si altele nu asa cum am fi vrut, dar au fost...
In decembrie trecut (2010) ne gandeam sa reluam cumva RECVIEMUL....
Utima intalnire pe aceeasi scena cu el fu in 12 decembrie la Bocancul literar...
Ne-am mai vazut un pic anul acesta si acum...
ADIO, Cristi,
si vezi ce cantece mai faci acolo pe unde esti si mai da-ne un semn si nu ne lasa, caci nu te vom uita.
OMULE! POMULE!
nu te jelui, nu te milui,
caci lutul tau s-a inturnat
de unde a venit
in vis linistit
